Şcolile româneşti din Transnistria, tratate ca într-o operaţiune anti-insurgenţă. Subiectul a fost discutat la seminarul internațional „Mit şi adevăr în an centenar”, desfăşurat la Adjud

Şcolile româneşti din Transnistria, tratate ca într-o operaţiune anti-insurgenţă. Subiectul a fost discutat la seminarul internațional „Mit şi adevăr în an centenar”, desfăşurat la Adjud

Rezistenţa românească din zona transnistreană îmbracă numeroase forme, dar galeria persecuţiilor la care oamenii au fost supuşi în ultimii peste 25 de ani pare chiar mai bogată. Simpozionul „Mit şi adevăr în an centenar“ continuă preocupările precedentelor ediţii dedicate situaţiei învăţământului în limba română din Transnistria, regiune ruptă de Republica Moldova, de facto, după conflictul sângeros din 1992. Seminarul internațional s-a desfăşurat la Colegiul „Emil Botta” din Adjud, la care a participat și președintele Blocului Unității Naționale, Ion Leașcenco.

*interzicerea trecerii copiilor prin posturile de control
*reținerea la posturile vamale a produselor pentru școli
*confiscarea echipamentului școlar
*persecutarea părinților
*taxarea dublă la plata serviciilor comunale a profesorilor pentru faptul că activează în aceste instituții
*vandalizarea clădirilor
*creşterea nemotivată a plăților pentru chiria spațiilor
*șantajul cu neprelungirea contractelor de chirie
*interzicerea efectuării reparațiilor clădirilor închiriate
*stoparea autobuzelor școlare
*interzicerea intonării imnului și arborării drapelului
*interzicerea trecerii manualelor și bibliotecii române în regiune
*defăimare

Ei bine, după parcurgerea acestei liste e bine de ştiut că evenimentele enumerate sunt parte din cotidianul celor implicaţi în menţinerea pe linia de plutire a şcolilor româneşti aflate pe teritoriul separatist transnistrean.

De peste 25 de ani, există oameni care găsesc resurse interioare să sfideze ecourile neliniştitoare ale unei asemenea „revelaţii”.

Câteva exemple apar într-un studiu realizat de Centrul de Studiere a Consecinţelor Conflictului Transnistrean, la care au contribuit Alexandru Zubco, director în cadrul instituţiei Ombudsmanului de la Chişinău, şi Constantin Constantinescu, profesor de Istorie la Colegiul „Emil Botta” din Adjud, prima unitate de învăţământ din România care a semnat declaraţia simbolică de ReUnire a teritoriilor de pe cele două maluri ale Prutului.

Spaţiu lipsit de mecanisme”

O dinamică surprinsă cu precizie de un veteran al rezistenţei, profesorul Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol: „Copiii noştri pleacă, da, pleacă. N-au unde să se întoarcă în regiunea transnistreană”.

Vorba studiului citat aici: „Supraviețuim într-un spațiu lipsit de mecanisme și garanții cu privire la tot ce înseamnă drepturile omului, or cazul școlilor este încă un exemplu”.

Universul instituţional – Milioane de lei, iar suma creşte

Particularități fiscale și administrative. Școlile gestionează valuta în lei moldovenești, iar băncile transnistrene și prestatorii de servicii nu accepta valuta respectivă. Astfel, suma solicitată în lei pentru procurări de la Trezoreria din Chișinău este convertită în rubla transnistreană. Această sumă este mult mai mică din cauza cursului valutar, respectiv directorii sunt nevoiți să acopere diferența pe cont propriu, fie din alte surse.

Plăți suplimentare pentru operațiuni valutare. Deși școlile nu sunt obiective comerciale, potrivit unui decret din 2016, persoanele juridice, inclusiv școlile, sunt obligate să achite taxe pentru vânzarea valutei străine (leul este considerat valută străină).

Costuri ridicate cu chiria clădirilor. Bugetul de stat suportă costuri destul de ridicate pentru plata chiriei spațiilor închiriate de școli. Cifrele se ridică la ordinea de milioane lei, în dependență de cursul solicitat de banca transnistreană. Anual aceste plăți sunt în creștere.

Universul personal – fără pensie, salariu ori serviciu

Mai jos, o altă listă. De data asta merită sesizat cinismul cu care Tiraspolul a atacat temeinic direct la firul ierbii…

Persecutarea părinților. Părinții care-și au copii în școlile românești sunt persecutați la locurile de muncă și obligați să-și transfere copii la școlile transnistrene. Anterior, au fost cazuri de concediere a părinților de la locul de muncă pentru refuzul de a strămuta copii la școlile locale.

Taxe majorate pentru servicii comunale. Angajații școlilor sunt nevoiți să achite taxe duble în comparație cu restul populației pentru serviciile comunale (apă, căldură, energie termică, energie electrică, gaze naturale) în baza unui ordin de-al liderului tiraspolean.

Înrolarea băieților în armata transnistreană. Deoarece își au viza de domiciliu în regiune, elevii băieți cu vârsta de 16-18 ani sunt luați în evidența militară și citați pentru înrolare în armata transnistreană. Refuzul înrolării este condamnat penal. Nu toți tinerii au posibilitatea să părăsească regiunea pentru totdeauna. Respectiv, elevii școlilor române sunt siliți să depună jurământ unei entități anti-române.

Interzicerea trecerii organizate a elevilor prin posturile de control. Administrația de facto interzice trecerea organizată prin posturile de control a elevilor, decât în baza acordului serviciului de migrație de la Tiraspol. Pentru obținerea acordului, directorii, preventiv cu 10-14 zile înainte, expediază în adresa acestui serviciu procurile autentificate și listele elevilor ce vor ieși din regiune. Acest fapt, pe de o parte împiedică activitatea școlilor, pe de altă parte administrația locală obține și prelucrează ilegal datele minorilor.

Refuzul angajării cu diplome moldovenești. Tinerii care prezintă acte de studii moldovenești sunt refuzați la locul de muncă. Aceștia sunt nevoiți să-și „legalizeze” diploma conform cerințelor educaționale ale Tiraspolului, respectiv să susțină anumite examene. Diploma moldovenească este ridicată.

Refuzul achitării pensiei pentru limita de vârstă. Angajaților școlilor care ridică pensie transnistreană pentru limita de vârstă li se refuză achitarea pensiei respective, dacă aceștia solicită pensie socială de la autoritățile constituționale. Potrivit unor date, cca 30 persoane-pensionari au fost nevoiți să renunțe la una din pensii.

Interzicerea trecerii produselor alimentare. Școlile întâmpină enorme dificultăți în asigurarea cu hrană a elevilor. Practic, produsele de pe malul drept sunt condiționate de vama transnistreană pentru admiterea pe teritoriul respectiv. Prin urmare, produsele alimentare (chifle, dulciuri) sunt aduse în mod clandestin la școli. Mai mult, școlile nu pot garanta siguranța alimentară.

Donațiile către școli devin proprietatea RMN. Orice bunuri mobile și imobile destinate pentru administrarea liceelor, în cazul în care sunt trecute prin posturile de control transnistrene sunt supuse înregistrării obligatorii ca bunuri donate „RMN”. Doar în aceste condiții, bunurile respective pot fi transmise școlilor cu predare în grafie latină.

Directorii au obligația să raporteze periodic despre integritatea bunurilor din donație, în caz contrar riscă amenzi.

Şi totuşi, chiar în condiţii precum cele descrise mai sus, oamenii nu au fugit de povară şi variatele ei proiecţii. Ce anume i-a făcut să se comporte astfel?

Profesorul Ion Iovcev are însă propria sa explicaţie: „E păcat că politica se face pe seama acestor copilaşi. Copiii noştri ştiu că trebuie să ai educaţie de calitate, să-şi iubeşti neamul, să cunoşti limba, să-şi cunoşti istoria şi atunci, vă spun, până şi cel care nu te are la inimă trebuie să te stimeze. Lucrul acesta eu l-am simţit chiar atunci când am fost chemat la aşa-numita şedinţă a guvernului, condusă la vremea aia de Igor Smirnov (primul aşa-zis preşedinte al teritoriului separatist – n.r.), şi am vorbit în limba română. Atunci am înţeles că dacă stăm pe poziţie niciun fel de politician nu poate să ne impună să nu facem ce trebuie”.

Este de menționat faptul că în 2016 trei instituții de învățământ au recepționat trei microbuze, donație din partea Guvernului român. Mijloacele de transport au fost introduse în Transnistria cu titlu de donație gratuită, aşadar aprațin Tiraspolului”, notează un studiu recent despre situaţia la zi a şcolilor din româneşti din teritoriul separatist.

În regiunea transnistreană există opt licee româneşti şi o menghină geopolitică. Însă în aceste opt licee sute de elevi, zilnic sunt umiliți pentru simplul fapt că studiază în limba română și își cunosc rădăcinile.

Eu sunt demult în Tiraspol”, spune Ion Iovcev, directorul uneia dintre şcolile prezentate mai sus, respectiv al Liceului „Lucian Blaga”, din capitala regiunii separatiste. „În 2012, OSCE ne împingea să ne înregistrăm școlile la Tiraspol pentru a primi o autorizaţie simplificată. Ne-am opus și atunci, ne opunem și acum pentru că altfel ar ceea ce va urma va fi reducerea la tăcere. Dacă am accepta înregistrarea unităţilor noastre la Tirapsol, viitorul moldovenilor va fi acela că, într-un final, nu vor mai vorbi limba română”, subliniază profesorul Iovcev.

Însă procesul de rusificare, chiar dacă pe alocuri lent, e unul sigur, şi speculează din plin componenta extra-şcolară în viaţa de zi cu zi a copiilor care studiază în limba română.

„Nu ai nicio șansă în viaţa de zi cu zi dacă nu cunoști limba rusă. Nu poți face un pas, chiar dacă oficialitățile transnistrene spun că acolo se învață în trei limbi”, spune, în replică, Ion Leaşcenco, preşedintele Blocului Unităţii Naţionale, de la Chişinău.

Activistul unionist atrage totodată atenţia că „nu există limba română în grafie chirilică (cea acceptată oficial de separatiştii transnistreni – n.r.) decât în capetele autorităților criminale de la Tiraspol” şi tocmai de aceea, mai crede Leaşcenco, normalizarea relaţiilor dintre cele două maluri nu poate fi atinsă decât după o perioadă de carantină. „Doar după ce se parcurg în regiunea separatistă cei trei pași esenţiali – demilitarizare, democratizare, decriminalizare – se poate discuta de o integrare între Transnistria și Republica Moldova”, conchide Ion Leaşcenco.

Simpozionul, care se organizează anual la Adjud, este una dintre puținele manifestări care se organizează în România, de nivel preuniversitar, dedicate exclusiv situației învățământului românesc din regiunea transnistreană, ce aparține „de iure“ Republicii Moldova.

 

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.