Centenarul Unirii – 136 de ani de la nașterea lui Vasile Țanțu

Centenarul Unirii – 136 de ani de la nașterea lui Vasile Țanțu

Majoritatea a auzit de unirea Basarabiei cu România din 1918, de Sfatul Țării și de personalități ca Onisifor Ghibu, Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Inculeț și alte câteva nume notorii ale acelei perioade de glorie. Pentru unire au votat, însă, 86 de deputați, mulți dintre ei rămânând necunoscuți. După ocuparea Basarabiei de către URSS, numele lor au fost mai întâi călcate în picioare de sovietici, apoi prăfuite de timp, ca în final să fie uitate undeva prin arhivele naționale. Fiecare dintre acești eroi au avut în spate o istorie, o familie, o profesie și desigur, o localitate de baștină. Horodiștea din raionul Călărași l-a avut pe Vasile Țanțu.

Vasile Tantu

 

Cine a fost Vasile Țanțu?

Vasile Țanțu a fost un important om politic din Basarabia interbelică, fiind unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Învățător, prefect al județului Chișinău, deputat în Sfatul Țării, deputat în primul Parlament întregit al României și, în primul rând, „unul dintre cei mai vajnici luptători basarabeni pentru realizarea idealului național: Unirea”, spunea Ion Pelivan.

S-a născut la 1/14 martie 1882, în familia unui gospodar de mijloc – Alexandru Țanța, zis „a lui Leunte”, și Zinaida Țanța din comuna Horodişte, judeţul Chişinău (Lăpușna), astăzi raionul Călărași. A fost cel de-al patrulea copil în familie, având trei frați mai mari și două surori mai mici. A făcut școala primară din satul natal, iar la 15 ani pleacă la școala de agricultură din Cucuruzeni – „fiind primul băiat care a îndrăznit a lepăda satul și a se duce la școală”. Începând cu anul 1902 a activat, pentru o perioadă, în calitate de administrator de moșii și agent silvic. În 1907 a susținut examenul de învățător și și-a început activitatea pedagogică în satul Cîrnești din județul Lăpușna. Peste un an se transferă la Bălți, unde continuă să profeseze la școala din satul Gherman. Aici face cunoștință cu Porfirie Fală și mai apoi cu Ion Pelivan, cu care discutau des despre soarta moldovenilor. A intrat în vizorul autorităților guberniei pentru faptul că promova predarea orelor școlare în limba maternă, folosind materialele pe care le aducea clandestin de peste Prut. Acolo a mers de câteva ori „pentru a săruta, cum spunea el, pământul Patriei libere, pentru a vedea cu ochii săi pe fraţii de dincolo, pentru a le auzi „limba dulce şi frumoasă”.

 Rolul lui Vasile Țanțu în istoria Basarabiei

La un an de la intrarea Rusiei țariste în Primul Război Mondial, este mobilizat în armata rusă. Face școala de ofițeri la Kiev și este încorporat, ca translator, la Marele Cartier Rus de pe frontul Român. La Iași face cunoștință cu mai multe personalități marcante, printre care Simion Murafa și I. C. Brătianu.

Odată cu retragerea trupelor de pe front, ostașii basarabeni s-au văzut nevoiți să întreprindă ceva pentru a evita „ciuma roșie”, care se instalase în Rusia, dar și pentru a repara nedreptățile istoriei. Astfel, ei au fost pionerii idealului reîntregirii neamului românesc și cei care au făcut primii pași pentru a atinge acest scop nobil, formând organizații în diferite orașe: Iași, Odesa, Kiev, Novorosiisk, Petrograd.

În luna iunie 1917, la Iași, s-a format „Comitetul ostășesc moldovenesc”, condus de Andrei Scobioală, vicepreședinte fiind Grigore Cazacliu, iar secretar – Vasile Țanțu. Punctele principale ale programului de activitate al acestui Comitet erau organizarea unităţilor naţionale militare moldoveneşti şi, mai ales, pregătirea pentru viitorul congres general ostăşesc pan-basarabean la Chişinău. Concomitent, Vasile Ţanţu a elaborat un mic dicţionar în care erau explicate cuvintele noi ale limbii române.

Congresul ostașilor moldoveni (circa 900 de delegați), din 20 octombrie 1917, l-a ales pe sublocotenentul Vasile Țanțu preşedinte al Biroului de organizare a Sfatului Ţării. Din funcția ocupată, la insistența lui Onisifor Ghibu, Țanțu hotărăște deschiderea Sfatului Țării pentru ziua de 21 noiembrie 1917, invitând toți deputații să se alăture. Evenimentul a fost marcat, la Chișinău, prin două slujbe religioase – una la Catedrală și alta la capela Palatului în care au fost inițiate ședințele Sfatului Țării. Vasile Țanțu a fost unul dintre cei trei care au vorbit în limba română de la tribună.

Majoritatea deputaților moldoveni, atât cei de stânga, cât și cei din dreapta, au format un singur „Bloc Moldovenesc” cu tendința încă nemărturisită spre „Orientația Prutului”. „Blocul” a fost condus de  Vasile Țanțu și Vasile Cijevschi. În cadrul Sfatului Ţării, Vasile Ţanţu a fost şi membru a două comisii: de Declaraţii şi Statute şi de Arbitrare.

La început de decembrie, după ce Sfatul Țării a făcut declarația de autonomie, a fost trimis la Iaşi să ceară susținerea Guvernului român, dar a fost reţinut pentru câteva zile. La 6 ianuarie 1918, comandantul garnizoanei din Chişinău, Levenson, a ordonat din nou arestarea lui Ţanţu, însă el a reușit să se ascundă în casa unui gospodar de la Mălina Mică, de unde a plecat noaptea la Iaşi. În acele zile, la Chișinău, dar și în alte localități au izbucnit mai multe răfuieli între trupele rusești și cele românești, ultimele fiind venite în ajutor trupelor moldovenești. Cu toate acestea, Sfatul Țării reușește, la 24 ianuarie 1918, să proclame solemn independența Republicii Democratice Moldovenești, care astfel se desprinde oficial de Rusia bolșevizată.

Fiind președinte al societății culturale „Făclia”, Vasile Țanțu organizează, împreună cu Mihail Sadoveanu, prezentarea câtorva spectacole la Chișinău, cu participarea artiștilor ieșeni. Astfel devine și organizatorul primului teatru național român din Basarabia. La unul dintre evenimente deputatul vorbește despre „dorința basarabenilor de a se uni cândva cu toți românii într-o Românie nouă”.

La scurt timp, această dorință devine realitate. În data de 27 martie 1918, alături de alți 85 de deputați, Vasile Țanțu votează pentru unirea Basarabiei cu România. După Unire, Sfatul Țării a activat până la data de 27 noiembrie 1918.

Deschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite a avut loc pe 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român din București. Vasile Ţanţu făcea parte din grupul venit din Basarabia și reprezenta, ca deputat, judeţul Chişinău.

Tot în acest an, el reușește să scoată de sub tipar cartea „Țăranul liber”, subintitulată „Abecedarul politic pentru țărani”, în care explica noțiunile politice și din domeniul agricol, pentru țăranii basarabeni, nepregătiți pentru activitate în noile condiții sociale.

În 1920 a fost desemnat prefect al județului Hotin, iar mai apoi, de două ori, – prefect al județului Chișinău între anii 1922-1925. Ulterior, Vasile Țanțu a ocupat funcția de președinte al Camerei de Agricultură a județului Lăpușna. În ultima perioadă a vieții sale, dezamăgit de viața politică, a revenit la prima sa activitate – cea de pedagog.

Fiind grav bolnav, Vasile Țanțu moare la spitalul din Iași pe 30 ianuarie 1937, la vârsta de 55 de ani. Autorităţile române au organizat funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău.

Vasile Țanțu a fost căsătorit și a avut patru copii: Petru (născut în 1908), Virginia (născută în 1910), Pavel (născut în 1912) şi Mihai (născut în1914).

 După moartea lui Vasile Țanțu

Odată cu ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, NKDV-ul i-a căutat pe toți cei care au votat unirea, pentru a se răzbuna. Pe Vasile Țanțu, plecat în lumea celor drepți, nu l-au mai găsit. În schimb, i-au găsit, la Chișinău, pe doi dintre fiii săi, care au fost împușcați și aruncați într-o groapă cu var alături de alți martiri.

Cel de-al treilea fiu, Mihai Ţanţu, a fost comandantul primei subunități de parașutiști de misiuni speciale a Armatei Române şi avea să devină o figură marcantă în timpul evenimentelor din august 1944, fiind erou activ al luptelor anti-sovietice în Mișcarea Națională de Rezistență. A fost, însă, arestat de comuniști și condamnat la 25 de ani de închisoare.

Mormântul lui Vasile Țanţu, aflat partea de nord-vest a Cimitirului Central din Chișinău, a avut de suferit și el în urma sosirii bolșevicilor. Inscripţia de pe piatra funerară, care amintea că în acest loc e înmormântat un membru al Sfatului Ţării, îi jena pe demnitari și a fost ştearsă cu dalta. Și casa părintească din Horodiște a fost demolată cu buldozerele, pentru a șterge orice amintire despre acest martir.

La fel, a dispărut misterios din istorie și satul Vasile Țanțu, înființat în anul 1919, între două dealuri mari, pe drumul care duce de la Nisporeni, direct prin câmp, spre satul Odaia din comuna Șîșcani. Singurele dovezi rămase sunt câteva fotografii de la „botezul” satului, în care apar locuitorii din Nisporeni și Boldurești în jurul lui Vasile Țanțu.

Un bust în memoria lui Vasile Țanțu

În anul 2009, în cartea sa „Horodiștea codrenilor”, scriitorul Tudor Țopa sugerează horodiștenilor că „liceului teoretic din Horodiște i-ar sta bine, și ar fi îndreptățit, să poarte numele învățătorului – deputat Vasile Țanțu, stea de primă mărime!”.  Inițiativa a fost preluată de câțiva profesori, dar așa și nu a fost dusă la bun sfârșit.

Anul acesta, cu ocazia Centenarului Marii Uniri – 1918-2018, ar fi păcat și nedrept ca amintirea acestui martir să fie trecută cu vederea în satul de baștină. Pe lângă faptul că numele școlii din sat trebuie să-i poarte numele, apare și necesitatea instalării unui bust, situat la loc de cinste, anume între școală și primăria satului, instituții pentru care eroul acestui articol și-a dedicat întreaga viață – învățătura și politica.

Autor: Oleg Chicu

P.S.: Dacă cineva dintre cititorii acestui articol dorește să contribuie la realizarea și instalarea bustului lui Vasile Țanțu la Horodiște, este rugat să contacteze Blocul Unității Naționale sau Alianța pentru Centenar

        

No Comments